Clasa politică a ultimelor două decenii a transformat populaţia într-o masă numai bună de manipulat. Şi a reuşit să o facă devenind foarte, foarte bogată. Reţeta a fost simplă. Ţin omul cât să nu moară de foame, îi dau multe griji pe cap, îi umplu mintea cu prostioare (că din bani se poate face şi televiziune), îi retez orice informaţie utilă, îl ajut să nu muncească să devină depedent de stat (că doar eu sunt statul) şi apoi mă uit cum face cum îi spun eu, repede, repejor. Ce n-ar fi dat Ceauşescu să mai adune armate de oameni printr-un singur cuvânt. Să-i manipuleze cum vrea el ….fără să-i oblige prin ceva.
Reţeta a fost aplicată cu succes de fiecare partid în parte. Şi poate povestea ar fi ţinut mult şi bine, dacă nu venea criza economică. Nu ar fi contat pentru nimeni că un neam ar fi fost distrus în însuşi esenţa lui. Şi aproape s-a şi reuşit. Toată lumea s-a adaptat la o viaţă strâmbă, fără morală, normalitate, decenţă. Aproape că am uitat să mai avem reacţii fireşti.
Nu ştiu cum gândesc alţii, dar mie mi se urcă sângele la cap când aud politicieni. Vin în televiziuni cu câte un năpăstuit care, în durerea lui, chiar crede că va fi ajutat. Ore în şir, vechi membru de partid se dă de ceasul morţii că vor muri de foame pensionarii şi bugetarii. Bineînţeles că nimeni nu-i întreabă pe politicienii plângăcioşi şi revoltaţi, câţi bani şi-au tras de la stat. Cine să-i întrebe? Revoltatul moderator care consideră 10.000 de euro salariu pe lună prea mic?
Interesant este cum cei mai sărmani, loviţi de reformă, merg la îndemnurile partidului care i-a condamnat în anii 90. Interesant este cum cetăţenii în loc să scuipe cum văd un politician cu state vechi, mai ales, îi preiau ideile fără suport real de a rezolva criza. Că de, mai nou, toată lumea a devenit economist.
Marea dilemă a vremurilor este preşedintele. În ceea ce-l priveşte nu pot fi decât două scenarii. Primul, cel salvator, este acela al reformei statului român cu orice cost. Păpuşar deja cunoscut, poate jongla cu toată lumea pentru ca planul de reformă să treacă de legislativ, ca apoi să treacă la curăţenie reală în partide. Preşedintele să trimită după gratii oportuniştii, fripturiştii, profitorii din PD_L, chiar dacă au dat ceva bănuţi în campania sa, ar fi finalul răsunător al începutului realei restructurări.
Al doilea scenariu, cel mai mult decât pesimist, este acela al eliminării profitorilor din alte partide, pentru a lăsa loc celor din PD_L. Osul este mic, criza economică a luat aproape toată carnea de pe el.
În ambele variante lui Traian Băsescu îi trebuiesc susţinători puternici. Unii pot fi creduli, alţii de nevoie sau alţii care chiar să creadă în opţiunile prezidenţiale. În cazul scenariului negativ se vehiculează nume. Ar rămâne să ne conducă, pratic cei mai rapace, cei mai fără urmă de conştiinţă umană, oameni din România.
Oricum, acum, trăim în patria dezinformării. Marile televiziuni naţionale sunt în slujba intereselor de partid. Mai exact în interesul aceluiaşi joc de translatat banii de la stat, în dauna dezvoltării economice, morale, umane ale României.
Din toată nebunia asta, românul a ajuns şi mai abrutizat decât în vremea lui Ceauşeşescu, atât de abrutizat încât pentru puţin poate fi scos în stradă, plimbat, culcat la pământ, ridicat, nimicit, minţit în neştire. Totul în funcţie de interesele cui transmite îndemnul.
Diana Boureanu
http://www.guratirgului.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu